Imprimă această pagină

Zeul măcelului

ZEUL MĂCELULUI
de YASMINA REZA

Regia – ERWIN ŞIMŞENSOHN
Scenografia– MIHAI PASTRAMAGIU

DISTRIBUȚIA:
Véronique Vallon - DANIELA BUCĂTARU
Michel Vallon – IOAN CREŢESCU
Annette Reille – GINA PĂTRAŞCU-ZAMFIRACHE
Alain Reille – VALENTIN POPA

Zeul Măcelului” prezintă o întâmplare obişnuită a zilelor noastre. Doi copii, Ferdinand şi Bruno se ceartă dintr-un motiv cât se poate de copilăresc. Bruno nu vrea să-l primească în gaşcă pe Ferdinand. Drept răzbunare, Ferdinand îl loveşte pe Bruno cu un băţ. Bruno rămâne fără doi dinţi, iar părinţii întră în scenă. Mai precis, părinţii celor doi copii se întâlnesc, acasă la familia lui Bruno, pentru a rezolva situaţia, pe cale ambiabilă. Este un scenariu pe care cu siguranţă toate familiile din România îl cunosc şi chiar i-au fost protagonişti.  Efectiv o felie de realitate pură, care dezvăluie însă angoase, frustrări, diferenţe sociale şi moduri de abordare a vieţii cotidiene. Familia lui Ferdinand, burghez-elitistă, centrată pe carieră versus familia lui Bruno, mic-burgheză cu porniri intelectuale, axată mai mult pe viaţa de familie şi educaţia copiilor. Umorul explodează prin fisurile apărute în pojghiţa bunului simţ, o mască a tuturor problemelor interioare. Probleme mărunte dar ascuţite ale cotidianului apar pe scenă şi sunt tratate cu umor dar şi profunzime. Cum era de aşteptat, ”Zeul măcelului” pune stăpânire pe discuţia iniţial dominată de formalism, bun-simţ bine ambalat şi o aparentă bună-voinţă.  Simbolistica abundă, iar sub aparenţa civilizaţiei occidentale se ascunde uneori rasismul şi prejudecăţile vechi de secole. Un spectacol la care cu siguranţă nimeni nu poate să rămână indiferent. 

Galerie de imagini