Luni, 30 Noiembrie -0001 01:44

Conu' Leonida fata...

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

alt

Regia artistică și coloana sonoră : Mihail Donțu

Scenografia: Mihai Pastramagiu

 alt

Distribuția:

Efimiţa - Narcisa Vornicu
Safta - Petruţ Butuman
Leonida - Mihail Donţu
Fantoma lui Garibaldi - Constantin Adam

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Conu' Leonida față cu reacțiunea

Scrisă in 1880, "Conu ' Leonida față cu reacțiunea" este o capodoperă, o farsă într-un act în care pensionarul Leonida - Mihail Donțu - si cea de-a doua sotie a lui , Efimita - Narcisa Vornicu - speriati de focurile de pistol, de hărmălaia produsă de vocile amestecate, de strigătele și chiotele auzite din stradă, creează prin dialogul lor un univers întreg al mic burghezului mărginit și fricos, ahtiat după căpătuială.Omul, de un comic irezistibil, e un atotștiutor grav și important în fața nevestei , care îl ascultă uimită, dar și cu umor, având despre toți și toatecîteo stupefiantă teorie. În mintea inocentă a acestui personaj care se ține cu sfințenie de " ceea ce se scrie la gazetă", ideile de libertate , revoluție și progres se învălmășesc într-un haos amețitor . Idealul său de republică este , astfel, cât se poate de domestic și profitabil : " leafă bună", " nu se mai plătește bir" etc. Dar, dacă așteaptă de la "revuluție " un "ce profit", Conu' Leonida e, în același timp un mare sperios, temându-se și tremurând de " furia poporului". În fond, e un învechit, oricât ar vântura el tot felul de idei democratice aproape de nerecunoscut în forma lor schimonosită și incoerentă , semn de confuzie mentală absolută. Leonida este un imbecil benign, perorând cu inimitabilă candoare cu un aer foarte savant, despre lucruri din care se vede bine că nu pricepe o iotă : definiția republicii, sursele ipohondriei, legea pensiilor, " lege de murături ", papa și revoluția etc . În cugetul său tulbure se răsfrâng astfel , amestecat și sucit, realități și noțiuni care îi depășesc puterea de înțelegere . Abia spre dimineață, când " Feciorul" - Petruț Butuman vine să aprindă focul , se lămuresc lucrurile : " toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț", " a făcut oamenii chef, c-aseară a fost lăsata secului ..."

În repertoriul Teatrului "Mihai Eminescu ", această viziune regizorală este cea de-a patra. Prima a fost într-un spectacol cupe cu " Un pedagog de școală nouă " - 28 februarie 1967, regia Eugen Aron și Ștefan Moisescu , scenografia - Constantin Molocea și Hary Popescu Alexa , bucurându-se de colaborarea excepțională a maestrului Grigore Vasiliu - Birlic. Adoua, după aproape 30 de ani, este cea din 16 iunie 1996, regia Florin Zamfirescu , scenografia Viorica Lăzărescu  și Mihai Pastramagiu. Aici Efimița a fost interpretată, în travesti, de Jan Apostoliu. Atreia montare a fost cea din 17 martie 2002, regizor Ion Sapdaru , scenografia Mihai Pastramagiu . Actuala punere în scenă , regia Mihail Donțu și scenografia Mihai Pastramagiu , are ca noutate faptul că apare și " personajul din vis - Garibaldi " , un personaj straniu ;i misterios, care poate fi " Moartea" sau obsesiile " republicane " ale lui Leonida.

Constantin ADAM

 

Citit 2444 ori Ultima modificare Marți, 12 Septembrie 2017 17:12

Articole recente - Teatrul Botosani

Mai multe din această categorie: « Avarul Viforul »